Erata.. si un inceput
Ahh… mult timp de cand nu am mai scris ceva si pe aici, prea coplesit de evenimente. Tot timpul liber: l-am gandit as putea spune, pintr-un RATB.. cu capul pe vreun geam cu crapaturi de gheata.. pe la vreun curs.. cu orice picatura libera pe care am avut-o am incercat sa-mi diger noul stil de viata.
M-am gandit ca acum la sfarsit de an.. ar fi cazul sa fac un rezumat la ce am simtit in ultimele 3 luni, primele mele luni din viata de student. Si cum as putea sa incep mai bine decat sa o iau din urma de unde visam ce va fi si sa alunec usor spre realitate. Am trei puncte mari de acoperit: Fosti Colegi, Oras, Noi Colegi..
Fosti Colegi
Nu stiu cine a spus asta sau daca a spus-o cineva, dar sunt destul de inteligent sa o observ si singur: Timpul e ca ploaia, spala tot in urma ei, unele lucuri lucesc iar altele ruginesc. Dar ploaia nu ne-a ocolit nici pe noi. .. La sfarsit de clasa a 12-a credeam ca noi (clasa noastra) are o umbrela uriasa iar pe noi timpul nu ne va ploua niciodata. A dreaq umbrela plina de gauri…
La cine m-am asteptat mai putin parca ala s-a schimbat si mai mult. Sunt foarte cunoscute replicile: "Lasa frate ca mergem la facultate, o sa auda Bucuresti, Tm.. de noi", "Iti dai seama ca ne intalnim , mai o bere, mai o caterinca, dastea dale noastre". Ei dragi prieteni, hate to break it to you, dar nu e deloc asa. O sa fie o bere odata.. si dupa gata.. over. Abia o sa mai tii legatura cu 2, 3 oameni.. pentru ca intr-un oras asa mare fiecare are o problema de rezolvat, fiecare trebuie sa mearga sau sa fie undeva. Fiecare vrea sa umble cu noii lui colegi. Unii se reneaga total fata de cum au fost inainte. Unii pur si simplu dispar, numai zic nimic, nu mai sunt vazuti.. ca si cum nu ar fi exitat. Tot ce mai ramane e zambetul cand usile de la metrou se inchid intre voi.. si cele doua directii total opuse.
Ma simt un pic prost acum, daca nu uimit, pentru ca eu eram ala care sustinea sus si tare in fata predecesorilor mei care imi spuneau : "Frate, stai flex ca nu o sa mai tineti legatura.." si o spuneau asa calm incat ma enervau .. probabil ca ei se obisnuisera cu ideea, eu nu o puteam concepe, credeam ca noi suntem diferiti, dar acum ma aflu pe aceeasi alee ca si ei.
Cat de greu e sa dai un telefon? atat ne desparte pe toti.. o secunda pana cand raspunde la tel si 30 de min pana deschidem berea. Adica eu cel putin asa am fost. Nu cred ca m-a sunat vreun coleg sa ma fi chemat la o bere si sa zic nu.. Asa e mai sunt si cei din alte orase,dar un minut un telefon poti da.
Intr-un fel sper ca acest post sa nu fie citit de camarazii nostri din spatele liniei (clasa a 12-a), ca sa paseasca pe front cu speranta si optimism ca totul va fi la fel..
Orasul
Mare e schimbarea cand vii dintr-un oras asa mic ca Targu Jiu, unde daca te grabesti iesi afara din oras.. Un oras in care toata lumea se cunoste cu toata lumea sau cel putin l-a mai vazut pe strada. Si acum in Bucuresti inca mai vad oameni si imi spun "Uite el e din Targu Jiu" dar nu am vorbit niciodata cu el nici macar nu ne stim cum ne cheama, ba unii m-au mai si salutat.. Oricum tot ce spun.. spun despre Bucuresti.
Un sfert din zi il petrec pe RATB, pe metrou.. in principal pe transport, parca e un facut cele trei locuri in care trebuie sa fii intr-o zi sunt in triunghi.. si raza nu e prea mica.. Dar inca nu ma plang de asta, sunt tanar, plus imi place sa ma plimb.. sa vad oameni care vin si pleaca, locuri, si in felul asta am destul timp sa ma gandesc la ma mai framanta pe mine, bine probabil asta e doar inceputul.. dupa 5 sau 10 ani cand o sa stiu prea bine Bucurestiul sau pur si simplu numai am rabdarea de acum, poate doar atunci o sa ma satur de Bucuresti, si poate atunci o sa-l schimb, de ce nu?
Prima oara cand ajungi intr-un oras mare, totul e MARE, pe cuvant, imi aduc aminte si acum cand am ajuns prima oara in P-ta Presei Libere sau P-ta Universitatii, doamne ce mare mi se mai parea.. nici nu le puteam cuprinde cu ochii, dar acum chiar nu mi se mai pare asa mare, si dealtfel nici Bucurestiul nu mi se mai pare extraordinar de mare. Si pot spune ca pt un om din provincie.. in 3 luni am invatat ff bine Bucurestiul. Bine m-am si piedut de vreo 1000 de ori, si am umblat toata ziua si nu am stat deloc acasa. Funny e ca atunci cand trebuie sa iei tramvaiul intr-o directie, teoretic ai 50% sanse sa o iei in directia buna, fratilor.. nu stiu daca a fost odata sau de doua ori sa o iau in directia buna.. parca e un facut.. numai gresit te duci.
Asa e aici toata lumea se grabeste… dar ce sa faca saraci oameni daca nenorcitul de autobuz sau metrou pleaca exact cu 5 secunde inainte sa ajungi tu.. Sa vezi sprinturi pe oameni prin statia de metrou, peste barile aleea de metrou, pe scarile rulante.. Si ce tare e senzatia aia.. (te bufneste si rasul) cand usile se inchid in spatele tau, te intorci si te uiti cum alti rapunsi in cursa isi pun mainile in cap ca nu au mai apucat, te simti un fel de invingator in viata de zi cu zi 
Totul e mult mai scump.. poate nu va vine sa credeti dar la inceput cheltuiam cate 80 de lei pe zi.. seara imi era inca foame.. si mai eram dator 20 de lei. Bineinteles asta a fost la inceput.. incercam sa mananc unde era mai ieftin.. tot in cel mai scump restaurat ajungeam sau vreun MAC. Ba chiar am incercat sa iau si mai putini bani la mine, asta chiar nu a mers deloc pt ca ii cheltuiam pe cei 50 de lei care ii aveam la mine.. si ma mai imprumutam inca 50 de lei.. Norocul meu a fost ca m-am angajat si am mai adaugat o sursa de venit, dar asta nu m-a oprit din cheltuit. Cu timpul incepi sa cunosti si cheltuielile se mai reduc, dar bani tot nu ajung.. La dracu suntem studenti.. foamea e in orar. Si apropo de doua saptamani nu am cheltuit nici un ban.. (nu ca nu am vrut, nu am avut, si am rupto pe pateu grav )
Noii Colegi
Niste tocilari!!! niste nenorociti Bine cu exceptii, si eu vorbesc acum numai in cazul meu. Va spun fratilor.. am niste tocilari la facultate .. mori!!(FMI - UB).
Un fel de deja vu cu clasa a 9-a.. numai ca acum sunt mult mai ciudati colegi. E foarte greu sa socializezi cu ei, pentru ca iti vine sa ii bati. Niste disperati de afirmare.. pupincuristi si toata gama.. Se bat intre ei sa raspunda.. (la proproiu.. unu chiar i-a dat un cot in gura pe motiv ca t=2), sa ii i-a profu in vedere//
Intr-o dimineata, dupa ceva timp m-am hotarat sa merg si eu la primul curs de algebra dimineata, defapt era un seminar(l) .. si blegit de somn am dechis usa si vad 6 oameni la tabla care se bateau sa faca rezolvarea la o problema.. inchid usa si plec. si atat!
Am chemat odata la o bere pe unii din colegi si am primit drept raspuns: "Nu!! niciodata, eu merg la metrou" … ou!! gata pretene, calm.. Si mai nou.. au o boala Cubul rubix.. dumnezeule mare ce se mai intrec ei care sa termine primu…
Norocul meu a fost ca am gasit cativa oameni, intregi cu bila, care acum sunt si prieteni mei. Foarte diferiti de noi dar de la care ai cate ceva de invatat. Niste oameni spontani, pusi pe caterinca (ca mine) si voie buna.. Pot spune ca am umblat cu ei cam 2 luni jumate.. dar frate cate s-au intamplat in doua luni jumate.
Eh, si in categoria asta merita sa ii mentionam si pe colegii de camera (Baietii de la 1107), care de 3 luni in fiecare seara a fost numai fun, si mai fun ultimele doua saptamani de cand nu avem hartie igienica :)))) dar ne descurcam..
De ce erata?
Pentru ca la inceputul postului merge in ultima carte inchisa (Liceul)
" 